Îndepărtarea verucilor genitale cu unguent. Terapii clasice și moderne ale verucilor cutanate și anogenitale

HPV is a DNA virus with tropism for skin and mucous membranes; up to date, more than types have beeen identified. HPV infection causes various disorders, cutaneous and anogenital warts accounting for a large number of cases.

Tipuri de papiloame

In the case of warts, the diagnosis is based on their clinical appearance, the histopathological examination being rarely necessary. Many therapeutic modalities, with variable efficacy, are available.

Treatment should be chosen according to the type and location of the lesion, the response to other treatments and the cost efficiency. In addition to conventional îndepărtarea verucilor genitale cu unguent keratolytic agents, cryotherapymodern therapies such as photodynamic therapy and immunotherapy have been developed, the results being encouraging. HPV este un virus ADN, cu tropism pentru piele și mucoase, până în prezent fiind cunoscute peste de tulpini.

Papiloamele – cauze, tipuri, metode de tratament

HPV produce leziuni diverse, verucile cutanate și anogenitale însumând un număr semnificativ de cazuri. În cazul verucilor, diagnosticul este clinic, rareori fiind necesară efectuarea examenului histopatologic.

Sunt disponibile o serie de modalități terapeutice, cu eficacitate variabilă. Tratamentul trebuie ales în funcție de tipul leziunii, de localizare, de răspunsul la alte tratamente și de raportul cost-eficiență.

Pe lângă terapiile clasice keratolitice, crioterapies-au dezvoltat terapii moderne, precum terapia fotodinamică sau imunoterapia, cu rezultate promițătoare.

Papiloamele și cancerul Ce sunt papiloamele? Papiloamele sunt numite si excrescențe cutanate, maronii sau de culoarea pelii, cu aspect pediculat sau ca niște puncte fine. Sunt noncanceroase şi nu provoacă de obicei probleme de sănătate pe termen lung. Papiloamele se transmit?

Peste de tipuri de HPV au fost identificate până astăzi. Sunt clasificate în cinci genuri, virusurile alfa și beta fiind cel mai frecvent implicate în patologie.

A fost pus în evidență un tropism particular în funcție de gen; astfel, genul alfa infectează în special epiteliul mucoaselor, iar genul beta, epiteliul cutanat 2. Infecția cu HPV se manifestă în moduri variate, poate fi asimptomatică, pot apărea leziuni benigne sau poate conduce la dezvoltarea de cancere invazive, un exemplu elocvent fiind cancerul de col uterin.

Verucile cutanate sunt leziuni benigne, care apar prin infectarea keratinocitelor cu HPV.

Sunt frecvente în special în rândul copiilor, dar odată cu înaintarea în vârstă incidența lor scade. Cele mai frecvente tulpini de HPV implicate în patogeneza verucilor cutanate sunt 1, 2, 7, îndepărtarea verucilor genitale cu unguent, 57 și 65 4. Din punct de vedere clinic, apar sub forma unor papule cu suprafață verucoasă, cu dimensiune între 1 și 10 mm. Diagnosticul este clinic în îndepărtarea verucilor genitale cu unguent cazurilor.

Meniu cont utilizator

Caracteristicile histopatologice nu sunt specifice, observându-se în principal hiperkeratoză, papilomatoză și acantoză.

Examenul histopatologic pune în evidență și prezența koilocitelor, celule cu nuclei intens bazofili, negi plate pe tratamentul colului uterin citoplasmă vacuolară, localizate în stratul granulos.

În cazuri foarte rare, în special la pacienții imunodeprimați, poate avea loc un proces de degenerescență malignă, cu dezvoltarea unui carcinom spinocelular 5,6. Verucile cutanate se împart detoxifiere intestine mai multe tipuri comune, plane, periunghiale, plantare și în mozaiccele mai frecvente fiind verucile comune 7,8.

Infecția squamous papilloma forehead HPV este considerată cea mai frecventă infecție cu transmitere sexuală.

Autor: Dr. Dintre aceste tulpini, există aproximativ de tulpini specifice pentru zona genitalăcare afectează țesuturile umede genitourinare, mucoasele și pielea, putându-se localiza oriunde ano-genital, de la nivelul penisului, scrotului, anusului, vaginului sau vulvei, până în cervix colul uterinrect și interiorul uretrei.

Verucile anogenitale sau condiloamele acuminate sunt formațiuni cu evoluție benignă cauzate de infecția cu HPV, dar pot avea un important impact asupra calității vieții. Contagiozitatea este ridicată, fiind implicate în special tulpinile de HPV 6 și 11 Diagnosticul este în principal clinic, rareori fiind necesară biopsia.

Clinic se manifestă sub forma unor papule de diferite dimensiuni, care pot conflua și forma plăci, uneori cu aspect conopidiform, localizate în regiunea anogenitală, la nivelul țesutului keratinizat sau nekeratinizat Caracteristicile histopatologice sunt asemănătoare cu cele observate în verucile cutanate, cu mențiunea că în cazul leziunilor localizate la nivelul mucoasei gland, labii hiperkeratoza lipsește Principalii factori de risc asociați identificați la pacienții cu veruci anogenitale sunt vârsta tânără, partenerii sexuali multipli, fumatul, consumul de alcool și lipsa utilizării prezervativului.

Principalele diagnostice diferențiale care trebuie avute în vedere sunt papulele perlate, molluscum contagiosum, lichen plan, condiloma lata etc.

De asemenea, leziunile precanceroase și canceroase verucoase reprezintă un diagnostic diferențial important În multe cazuri, pacienții infectați rămân asimptomatici, iar infecția este eliminată prin intervenția răspunsului imun.

În anumite cazuri, infecția devine manifestă clinic și poate evolua spre neoplazii.

În acest context, screeningul examenul citologic și profilaxia vaccinul bi- și tetravalent sunt foarte importante Tratamentul verucilor cutanate Terapia verucilor cutanate include modalități diverse, de la tehnici conservatoare la tehnici chirurgicale, cu eficacitate variabilă Totuși, verucile cutanate, în unele cazuri, se pot vindeca spontan într-o perioadă de luni sau ani, ca rezultat al imunității naturale 7.

Acidul salicilic Acidul salicilic folosit sau nu în combinație cu acidul lactic este cel mai frecvent agent distructiv utilizat. Mecanismul de acțiune are la bază keratoliza celulelor infectate 7.

Old and new therapies for cutaneous and anogenital warts

Se pare că acidul salicilic ar contribui și la activarea răspunsului imun local Preparatele trebuie aplicate pe o perioadă de până la 3 luni 7. Cele mai frecvente reacții adverse raportate sunt iritații locale minore Este recomandat ca terapie de primă linie în tratamentul verucilor cutanate.

Totuși, în sinteza pe care au realizat-o, Gibbs și Harvey au concluzionat că eficacitatea acidului salicilic este bine stabilită, dar este modestă în comparație cu rezultatele obținute în grupurile placebo Unii autori consideră că acidul salicilic poate fi utilizat ca un adjuvant în terapia cu 5-fluorouracil, crescând penetrabilitatea acestui produs prin efectul keratolitic de la nivelul epidermului Crioterapia Crioterapia se bazează pe aplicații de azot lichid, rezultând înghețarea țesutului afectat la o temperatură de ºC.

Se pare că azotul lichid alterează ADN-ul viral Principalele reacții adverse sunt durerea și formarea de bule și, în cazuri mai rare, hipo- sau hiperpigmentări, în special la indivizii cu fototipurile IV-VI.

Alături de aplicațiile de acid salicilic, crioterapia este terapie de primă linie 7, Procedura se repetă la un interval de săptămâni, până la dispariția leziunii, fiind necesare de obicei aplicații.

Negii genitali: de ce apar și cum se tratează corect

Se obțin rezultate mai bune dacă inițial se realizează îndepărtarea stratului hiperkeratozic O serie de studii arată o eficacitate asemănătoare în cazul utilizării acidului salicilic față de crioterapie, cu mențiunea că rezultatele sunt mai rapid obținute în cazul crioterapiei Vindecarea se realizează fără cicatrice, distrucția tisulară interesând doar epidermul În plus, cercetările au arătat că se obțin rezultate mai bune în cazul crioterapiei agresive aplicare timp de de secunde față de cea blândă Acest agent antiproliferativ acționează și printr-un efect de modulare a imunității mediate celular prin limfocitele T Se poate aplica topic sau injecta intralezional.

Cele mai frecvente reacții adverse raportate sunt durere, iritație, formare de bule și, în cazul aplicării periunghinale, onicoliză Bleomicina produce necroză tisulară, dar în același timp stimulează sistemul imun.

Are acțiune la nivelul ADN-ului celular și inhibă sinteza proteică, rezultând apoptoza celulară. Cele mai frecvente reacții adverse raportate sunt durere, eritem și edem la locul injectării.