Toxina clostridium. Infectiile cu Clostridium: de la diaree pana la gangrena

Medicamente care ar putea preveni toxina clostridium cu Clostridium difficile ianuarie 06 de Alexandra Mănăilă Timp citire articol: 3 minut e Oamenii de știință americani au combinat multiple tehnici avansate de imagistică moleculară pentru a caracteriza și înțelege modul în care funcționează toxinele Clostridium difficile toxina clostridium, mai ales, pentru a crea medicamente care ar putea preveni infecția virulentă produsă de această bacterie, care provoacă diaree toxina clostridium, greață, sângerare internă și chiar deces.

Aproximativ jumătate de milion de americani se luptă cu Clostridium difficile, care provoacă anual aproape Utilizarea excesivă a antibioticelor a făcut ca anumite tulpini ale bacteriei să fie deosebit de greu de tratat.

Însă informațiile recent descoperite de către Centrul de Cercetare Științifică CUNY despre un tip de toxină eliberată de tulpinile cele mai periculoase de Clostridium difficile C. Am putut să combinăm mai multe tehnici pentru a vizualiza și caracteriza fiecare atom al acestei toxine binare și pentru a vedea unde este poziționată. Aceste detalii oferă un punct de plecare extrem de util pentru proiectarea medicamentelor care pot preveni infecția cu C.

Cercetătorii au crezut că este o toxină binară ceea ce înseamnă că are nevoie de două componente pentru a funcționa care ar putea folosi o metodă similară cu cea a toxinei antrax pentru a intra în celule. Folosind această ipoteză ca punct de plecare, au înceract să caracterizeze modul în care toxina C.

Oamenii de știință americani au mai identificat un nou tip de legare a calciului pe unul din tulpinile toxinei C. Acest tip de structură de legare nu a fost identificat la alte toxine similare, ceea ce sugerează că un rol esențial în reglarea formării și a tranziției C.

Istoric[ modificare modificare sursă ] Clostridium difficile a fost descrisă în de catre Hall și O'Toole [10] care i-au atribuit numele difficile toxina clostridium mai greu din cauza dificultăților mari pe care le-au avut în izolarea ei experimentală și creșterea foarte lentă în mediul de cultură. Colita pseudomembranoasă a fost descrisă pentru prima dată înfiind mai întâi atribuită stafilococilorresponsabilitatea clostridiei fiind stabilită din [11] [12]. Patogeneza infecției cu Clostridium difficile[ modificare modificare sursă ] Colonizarea tractului gastrointestinal de către Clostridium difficile poate îmbrăca diferite aspecte clinice, în funcție de starea de imunitate a gazdei, care pot varia de la portaj asimptomatic până la diaree severă, colită pseudomembranoasă, megacolon toxic, perforarea colonului și, în unele cazuri, deces.

Rezultatele studiului vor ghida proiectarea medicamentelor care vizează infecțiile cu C. În prezent, antibioticul Ramizol a obținut rezultate pozitve în testele realizate pe animale în laborator pentru combaterea infecțiilor cu Clostridium difficile.

În România, conform Autorității  Naţionale de Management al Calităţii în Sănătate ANMCSîn cele mai multe infecţii raportate de către spitale au fost cu Clostridium difficileacinetobacter, klebsiella şi stafilococul auriu meticilinorezistent.